Nov 19, 2007

Numărul taximetriştilor e suficient!

Un atac mârşav în Ziua de azi. Auzi ce cuvinte: "corupţie", "sistem anticoncurenţial", "lege aberantă", "imensa sumă de 120.543 RON (LOL la asta din urmă)"!

Băi, şi care-i problema cu numărul taximetriştilor? Cum adică sunt puţini patru taximetrişti la 1000 de locuitori? Păi ce, acuma doar n-or să se facă toţi taximetrişti ca să se plimbe unii pe alţii! Păi ca să fii taximetrist trebuie să ai o anumită prestanţă, să ştii cum să vorbeşti cu clientul, să schimbi repede tarifele înainte să te vadă el, să ştii ce manele să asculţi şi cum să te scobeşti în nas când aştepţi la stop. Nu oricine poate să facă asta şi bucureştenii trebuie protejaţi, chiar dacă vor scoate mai mulţi bani din buzunar sau vor aştepta mai mult în ploaie să le vină comanda. Calitatea costă!

Plus că ăştia de la Ziua ar trebui să-mi mulţumească. Dacă s-ar umple Bucureştiul de taximetrişti, Ziua ar da faliment, pentru că se ştie că taximetriştii citesc numai Libertatea sau Click sau Cancan. Astea ziare serioase: format mic, poze mişto şi fără atacuri mârşave.

Nov 16, 2007

Să conservăm?

Bulbucatul ăla de Cristian David vrea să acoperim lucrările pe perioada iernii! Nu e bine, asta ar prelungi la nesfârşit coşmarul în care trăiesc bucureştenii. De fapt, aş fi de acord, dar să le acoperim cu borduri.

Nov 15, 2007

Covorul

Azi am ajuns la concluzia că o reevaluare a personalului din primărie este mai mult decât necesară. Să vedeţi de ce: azi aştept o delegaţie din partea Republicii Chineze.

Buuun. Ieri, când făceam ultimele pregătiri (trimis la Carrefour după orez şi scobitori, făcut rost de beţişoare parfumate etc.), am sunat la departamentul de protocol să le spun să nu uite de covorul ăla din faţa primăriei. Le-am zis chiar aşa: "Vedeţi cu covorul ăla!". Covorul roşu, adică. Când vin azi de dimineaţă la birou, ce-mi văzură ochii, vericule: şantier, nu glumă pe tot bulevardul. Unii decopertau, alţii aspirau, alţii asfaltau, alţii îmbordurau! Le zic:

"Măi, băieţi, ce faceţi, mă, tocmai înainte de venirea delegaţiei chineze? Ne facem naibii de râs!".

La care şeful de şantier îmi zice:

"Dom' primar, ordin de sus, de la departamentul de protocol".

Intru în primărie, trec ca un fulger prin hol şi, înainte de a intra în birou, îi zic printre dinţi secretarei să cheme tot departamentul de protocol la mine. În cinci minute au venit toţi.

"Măi, ce faceţi? V-aţi tâmpit? Ce v-am zis eu?".

"Păi, nu ne-aţi spus să asfaltăm?".

"Băăă!!!," le-am strigat (nu mai puteam de nervi). "V-am spus să puneţi covorul roşu, căpcăunilor!".

Şi unde nu-ncepură ăştia să se scarpine în cap de parcă aveau păduchi.

Ce se întâmplase: ăştia din primărie, de la portar până la directori, au primit sarcină de la departamentul de cultură să înveţe pe de rost cel puţin două discursuri de-ale mele. Şi acolo, în discursurile astea, expresia "covor asfaltic" apare ceva de speriat, că m-am şi îngrozit eu personal, care credeam că pe mine ticurile verbale m-au ocolit. Şi uite cum s-a născut confuzia.
Plus că nici nu mai avem covor roşu propriu-zis la primărie, că rămăsese unul de pe vremea lui Lis, rupt, vai de mama lui. Şi nici măcar nu era roşu, era verde, iar ăştia l-au aruncat la magazie şi l-au mâncat şobolanii de tot, că au încercat să facă preşuleţe pentru intrare, dar bucăţile sunt prea mici.

I-am trimis imediat să oprească lucrările şi să aducă strada în starea anterioară, ceea ce au şi făcut cât ai clipi, căci la decopertări drumarii se pricep cel mai bine. Mai greu a fost cu bordurile, că puseseră câte trei, una peste alta, ştiind ce părere bună am eu despre aceste mici minuni arhitecturale.

Asta e o întâmplare pe care v-am povestit-o ca să vedeţi câte probleme presupune viaţa unui primar.

Nov 14, 2007

Prietenul Costică

Era s-o încurc alaltăieri cu Mioriţa. L-am trecut pe Costică Costanda "CoCo" în telefon şi de la un timp ăsta nu mă mai sună. Ori îmi dă beepuri de pe telefonul nevesti-sii, ori îmi dă sms. Nici nu răspunde dacă-l sun. I-e şi lui frică să nu-i asculte băieţii telefoanele, deşi i-am zis de-atâtea ori: "Costică, stai liniştit, nouă nu ne ascultă nimeni telefoanele, că suntem pedişti". El tot nu vrea să creadă.

Mă rog, treaba lui. Să revin. Ideea e că-mi dă sms-uri. Aseară eram la duş şi-mi trimite Costică mesaj: "Iubitule, ne vedem mâine la mine?". Aşa e el, mai sufletist şi mai sigur pe propria sexualitate. Şi nu ştiu cum, ca niciodată, trecea Mioriţa pe lângă telefon şi o împinge păcatul să-mi citească mesajele. Şi vede că sms-ul ăsta e de la "CoCo". Problema e că, mai de mult, am avut o secretară pe care o chema chiar aşa: "CoCo".

Când m-am întors de la duş, cu ochii încă tulburi din cauza aburilor, a şi început cu reproşurile. Am încercat să mă apăr, i-am explicat, tot nu voia să înţeleagă. I-am spus: "Acuma mă acuzi şi tu de atâtea nefăcute, de parcă nu-mi sunt de ajuns două milioane şi jumătate de bucureşteni", dar tot nu mă credea. Şi nici n-aveam cum să-l sun pe Costică, să-i demonstrez, pentru că el, cum spuneam, nu răspunde la telefon.

A trebuit să-l sun pe Boc, ca s-o sune el pe nevasta lui Costică, ca pe urmă Costică s-o sune pe Mioriţa de pe telefonul nevestei lui şi să-i dea în acelaşi timp beep şi sms de pe al lui ca să îi explice tot.

Şi toată povestea asta mi-a mâncat două ore din timpul preţios pe care-l alocasem studierii ofertelor pentru o licitaţie de două miliarde de euro. Aşa că, constrâns de împrejurări, a trebuit să anulez organizarea licitaţiei şi să fac încredinţare directă. Oricum, tot aia era.

Nov 13, 2007

DiaBlog de cârpă kaghebistă

Aţi văzut? Cum mi'am pus eu de blog, hop şi pesedeii, vorba lui Mihăeş, cu încă unul. Dom'le, mă aşteptam la Onţanu, mă gândeam că poate Titică Corlăţean (cacofonie inevitabilă - şi cât am stat să i-o coc puţerului ăsta marionetă a Prostănacului), aş fi acceptat şi ideea că Marean şi-ar putea aranja de un blog - dar, frate, tocmai cârpa aia kaghebistă de Bunicuţa? Puah... aveam o grămadă de alea pe cap da' uite, nu puteam rata ocazia!
Aoleu, să nu uit, să-l activez pe Murgeanu. Pe el îl scot la înaintare când dă zăpada. Păi, ziceţi şi dumneavoastră - nu arată bine, cu barbuţa lui în care se lipesc fulgii de nea sau măcar o promoroacă? De abia se trezeşte copilul din şoferii nervoşi şi mai tac din gură - că, oricum, şi anul ăsta o să ne prindă primă zăpadă, în iarnă, total nepregătiţi. Şi, apoi, ia, să nu mă mai înjure - cu un strat sănătos de zăpadă n-or să mai dea în gropi!

Fluidizarea circulaţiei

Acum, că a trecut primul val al reacţiilor la propunerea de interzicere a virajului la stânga, e timpul să lansez cealaltă idee îndrăzneaţă de fluidizare a traficului: interzicerea virajului la dreapta, alternativ cu interzicerea virajului la stânga. Practic, în zilele cu soţ se va vira numai la dreapta, iar în zilele fără soţ - numai la stânga.
Sigur, poate că într-o zi visul meu se va împlini (dar vremurile acelea, mă tem, sunt încă departe), şi anume interzicerea oricăror viraje şi mersul obligatoriu înainte. Oare nu asta înseamnă progresul? Să mergi doar înainte, fără abateri...

Nov 12, 2007

Pericolul ierbii

Mă uit pe comentariile cititorilor ziarului Gândul şi le găsesc foarte nedrepte. Este încă un caz de negare. N-am făcut decât să spun adevărul şi asta îi doare pe bucureşteni. Da, domnilor, e timpul să spunem lucrurilor nume: iarba aduce praful în Bucureşti. Motivul e foarte simplu: iarba, din păcate, are nevoie de pământ ca să se dezvolte, să crească. Iar pământul, după cum se ştie (şi ăsta e motivul pentru care mamele din lumea-ntreagă nu-şi lasă copiii să-şi bage mânuţele în pământ), este un mediu cum nu se poate mai propice pentru bacterii sau viruşi.
Oricât s-ar chinui răi-voitorii să "argumenteze" că iarba produce oxigen, trebuie să-i contrazic. Iarba produce numai praf, praf pe care cifele care aleargă de zor pe toate marile bulevarde se chinuiesc în zadar să-l ducă în afara oraşului. Asta e şi opinia lui Udrişte, om în care am cea mai mare încredere, pentru că el nu greşeşte niciodată, altfel nici n-ar fi putut să se menţină în funcţia în care este de atâţia ani. Cea mai bună soluţie pentru bucureşteni nu este înierbarea (termenul de înierbare mi-a fost sugerat tot de Udrişte), ci plantarea de măslini şi simocori pitici, precum şi semnarea unui protocol de colaborare cu guvernul Japoniei pentru aducerea la noi a unei echipe de specialişti în bonzai. Sau, aşa cum m-a sfătuit tot Udrişte, săracul, îmbordurarea cu borduri verzi. Costurile ar fi mult mai mici, dat fiind că, se ştie, în planul municipalităţii se prevede schimbarea bordurilor numai o dată la 2 ani.
Sigur, aceleaşi persoane de rea-credinţă ar putea susţine că am putea pur şi simplu să udăm spaţiile verzi. Prostii! Avem nevoie de soluţii moderne în condiţiile în care rezervele de apă ale continentului scad.

PS: Olteanu i-a scris iar lu' şefu'. Nu mă deranjează, problema e că Turcan îmi forwardează jumătate din inbox-ul zilnic al lui Traian şi nu mai suport. Ieri, de exemplu, mi-a trimis nişte pornache, un film de cinşpe mega, cică să mă documentez pentru campanie. Ce pezevenghi!

Nov 9, 2007

Exerciţiu 2. Tot cu nişte borduri, se poate?

Cred că vă roade să ştiţi ce-a vrut chelu, de m-a sunat pe firul direct! Păi m-a sunat să-mi spună că şi-a tras cameraman. Păi, l-am întrebat, acuma? Că numa' mâine nu-i poimîine şi cade lăsata secului. Nu mai pupă botezuri şi nunţi până când mă pun ăştia să fac iar turu' azilurilor cu pungi de resturi e la Golden Şliţu' lu' Besciu. Da' a avut omu' musai nevoie să-l angajeze pe Mişcoci ăla micu', de îi rămăsese dator când cu răpirea din Bagdad. Pe ailaltă a aranjat-o, pe Marie Jan, tac's'u. Acu' se ocupă de piar la tîrgul de lux. Am văzut că au nişte lănţoaie de toata frumuseţea. Păi, la cum se duce dreacului şi leu şi euro, mai bine bag în aur. Ia, gata, diseară, înainte de reluarea cu Monica Columbeanu, să fac o socoteală, câte borduri mai trebuie să schimb până îmi iese de un colier dintr-ălea. Of, Monico, da-ţi-ar Duhul Sfânt gândul bun, poate bagi diseară în reluare episodul ăla pe care l-am ratat şi nu pot să dau de el nici pe youtube.
A, stai aşa, că nu vă zisăi de ce a vrut neapărat Băse cameraman personal - ca să nu mai trebească să cheme presa peste tot, că ăştia de la Antene sunt primii care răspund prezent. Şi cine ştie ce păsărică mai trimit! Şi p'ormă, a văzut şi Băse, acolo, în Norvegia, ce şi-a furat-o liberalu' ăla de Tăriceanu la Roma. Păi dacă îl ia pe Mişcoci de acasă pe post de cameraman, unic şi exclusiv, poa'să vină Argintu' ăl mai viu. I-au scos ai lui Stalin în anii '30 pe toţi indezirabilii din fotografii, ce naiba...
A propos de păsărici şi Argint, uite, mă, ce mi'a venit azi pe mail:


Păi, bă! Vă sparg. E sâmbătă, 'r'aţi ai dracului de Marinescu şi homosexuali şi minorităţi înlocuitoare, lăsaţi-mă şi pe mine în pace. Încep să-i dau dreptate lu' Becali.
Mascaţi, ai? Lasă, bă, că bag io mascaţii în voi de n-o s-o puteţi duce cât e ea de Constituţie cu Piaţă cu tot.
A, şi mi-a mai zis matelotu' că iar i-a scris Olteanu. A treia oară. Bă, cheii ăştia n-au păr da' asta nu-i tot ce le lipseşte, pe onoarea mea...

Yuppyyy, primul meu entry!!!

Bună ziua, bine aţi venit pe blogul meu. Eu sunt Adriean şi sunt primar al Bucureştiului (pentru vizitatorii din străinătate – Bucharest is the capital of Romania, officialy a member state of the European Union, for more explanation, call my collegue Walter in Rome). Deşi lumea crede că a fi primar general al Capitalei e o chestie foarte stresantă, să ştiţi că nu-i aşa. Eu sunt dovada vie. M-aţi văzut vreodată nervos, irascibil? Neea, eu sunt calm, degaj o civilitate pe care doar convorbirile telefonice cu senatori care se numesc Marinescu o pot tulbura. În rest, sunt distins ca marmura.

La Primărie... ce să vă zic? E o muncă ca oricare alta, cu responsabilităţi, desigur, dar şi cu multe împliniri. De exemplu, ieri mi s-a împlinit o împlinire: am pus temelia bordurii cu numărul 1.000.000. Un succes pe care l-am sărbătorit prin comandarea unui nou lot de 10.000 de borduri aniversare, cu sigla oraşului Bacău.

De ce mi-am făcut blog? Sunt mai multe motive. Da'n primul rând ăsta: mă sparge Băse! Mă lucră mărunt. Îl ţine pe piticania ai de Boc (şi l-a pus pe Berceanu să îl ridice pe genunchi când trebuie să vorbească la microfon) că aşa a văzut el la nemţi când au mutat capitala de la Berlin la Bonn. Să nu pui oraş mare că după ce pleacă ruşii se întoarce Berlinu'. Aşa că l-a pus pe papagalul ăsta de Boc preşedinte de partid, să-i ţână locul cald. Şi pe mine mă tot duce cu preşul, că numai eu pot să stau la primărie, că numai eu pot să câştig. Păi, frate, câte draci de borduri o să mai pot schimba? Că nu mai vor nici italienii ăia. Vechile borduri aveau patina timpului, da' de unde să scot atâtea patine pentru astea noi? Şi, p'ormă, italienii sunt şi supăraţi, acum! Le (lor, că văd că la noi încă-l mai ţine Bunicuţa pe Prostănacu', ca Elţîn pe Jirinovski, pe vremuri)... Le cade, ziceam, italienilor Guvernul, acuş, se schimba socotelile, mai bagă o Mani Pulite (puşche pe limbă!). La dracu', nu mai vreau Primar General. Da' nu mă lasă matrozu'!

Ăsta fu primul meu entry. Poate mai apuc mâine să mai bag ceva, poze, filmuleţe de pe YouTube (ca să se uite şi Nuţi). Asta dacă nu e rost de vreo ieşire cu televiziunile pe undeva. Aoleu, uitai. Oare mai sunt şef de campanie pentru europarlamentare?

Hai, pa, că sună firul de le Cotroceni. Parcă era la Oslo, chelu'!