Era s-o încurc alaltăieri cu Mioriţa. L-am trecut pe Costică Costanda "CoCo" în telefon şi de la un timp ăsta nu mă mai sună. Ori îmi dă beepuri de pe telefonul nevesti-sii, ori îmi dă sms. Nici nu răspunde dacă-l sun. I-e şi lui frică să nu-i asculte băieţii telefoanele, deşi i-am zis de-atâtea ori: "Costică, stai liniştit, nouă nu ne ascultă nimeni telefoanele, că suntem pedişti". El tot nu vrea să creadă.
Mă rog, treaba lui. Să revin. Ideea e că-mi dă sms-uri. Aseară eram la duş şi-mi trimite Costică mesaj: "Iubitule, ne vedem mâine la mine?". Aşa e el, mai sufletist şi mai sigur pe propria sexualitate. Şi nu ştiu cum, ca niciodată, trecea Mioriţa pe lângă telefon şi o împinge păcatul să-mi citească mesajele. Şi vede că sms-ul ăsta e de la "CoCo". Problema e că, mai de mult, am avut o secretară pe care o chema chiar aşa: "CoCo".
Când m-am întors de la duş, cu ochii încă tulburi din cauza aburilor, a şi început cu reproşurile. Am încercat să mă apăr, i-am explicat, tot nu voia să înţeleagă. I-am spus: "Acuma mă acuzi şi tu de atâtea nefăcute, de parcă nu-mi sunt de ajuns două milioane şi jumătate de bucureşteni", dar tot nu mă credea. Şi nici n-aveam cum să-l sun pe Costică, să-i demonstrez, pentru că el, cum spuneam, nu răspunde la telefon.
A trebuit să-l sun pe Boc, ca s-o sune el pe nevasta lui Costică, ca pe urmă Costică s-o sune pe Mioriţa de pe telefonul nevestei lui şi să-i dea în acelaşi timp beep şi sms de pe al lui ca să îi explice tot.
Şi toată povestea asta mi-a mâncat două ore din timpul preţios pe care-l alocasem studierii ofertelor pentru o licitaţie de două miliarde de euro. Aşa că, constrâns de împrejurări, a trebuit să anulez organizarea licitaţiei şi să fac încredinţare directă. Oricum, tot aia era.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment