Covorul

Azi am ajuns la concluzia că o reevaluare a personalului din primărie este mai mult decât necesară. Să vedeţi de ce: azi aştept o delegaţie din partea Republicii Chineze.

Buuun. Ieri, când făceam ultimele pregătiri (trimis la Carrefour după orez şi scobitori, făcut rost de beţişoare parfumate etc.), am sunat la departamentul de protocol să le spun să nu uite de covorul ăla din faţa primăriei. Le-am zis chiar aşa: "Vedeţi cu covorul ăla!". Covorul roşu, adică. Când vin azi de dimineaţă la birou, ce-mi văzură ochii, vericule: şantier, nu glumă pe tot bulevardul. Unii decopertau, alţii aspirau, alţii asfaltau, alţii îmbordurau! Le zic:

"Măi, băieţi, ce faceţi, mă, tocmai înainte de venirea delegaţiei chineze? Ne facem naibii de râs!".

La care şeful de şantier îmi zice:

"Dom' primar, ordin de sus, de la departamentul de protocol".

Intru în primărie, trec ca un fulger prin hol şi, înainte de a intra în birou, îi zic printre dinţi secretarei să cheme tot departamentul de protocol la mine. În cinci minute au venit toţi.

"Măi, ce faceţi? V-aţi tâmpit? Ce v-am zis eu?".

"Păi, nu ne-aţi spus să asfaltăm?".

"Băăă!!!," le-am strigat (nu mai puteam de nervi). "V-am spus să puneţi covorul roşu, căpcăunilor!".

Şi unde nu-ncepură ăştia să se scarpine în cap de parcă aveau păduchi.

Ce se întâmplase: ăştia din primărie, de la portar până la directori, au primit sarcină de la departamentul de cultură să înveţe pe de rost cel puţin două discursuri de-ale mele. Şi acolo, în discursurile astea, expresia "covor asfaltic" apare ceva de speriat, că m-am şi îngrozit eu personal, care credeam că pe mine ticurile verbale m-au ocolit. Şi uite cum s-a născut confuzia.
Plus că nici nu mai avem covor roşu propriu-zis la primărie, că rămăsese unul de pe vremea lui Lis, rupt, vai de mama lui. Şi nici măcar nu era roşu, era verde, iar ăştia l-au aruncat la magazie şi l-au mâncat şobolanii de tot, că au încercat să facă preşuleţe pentru intrare, dar bucăţile sunt prea mici.

I-am trimis imediat să oprească lucrările şi să aducă strada în starea anterioară, ceea ce au şi făcut cât ai clipi, căci la decopertări drumarii se pricep cel mai bine. Mai greu a fost cu bordurile, că puseseră câte trei, una peste alta, ştiind ce părere bună am eu despre aceste mici minuni arhitecturale.

Asta e o întâmplare pe care v-am povestit-o ca să vedeţi câte probleme presupune viaţa unui primar.