Pericolul ierbii

Mă uit pe comentariile cititorilor ziarului Gândul şi le găsesc foarte nedrepte. Este încă un caz de negare. N-am făcut decât să spun adevărul şi asta îi doare pe bucureşteni. Da, domnilor, e timpul să spunem lucrurilor nume: iarba aduce praful în Bucureşti. Motivul e foarte simplu: iarba, din păcate, are nevoie de pământ ca să se dezvolte, să crească. Iar pământul, după cum se ştie (şi ăsta e motivul pentru care mamele din lumea-ntreagă nu-şi lasă copiii să-şi bage mânuţele în pământ), este un mediu cum nu se poate mai propice pentru bacterii sau viruşi.
Oricât s-ar chinui răi-voitorii să "argumenteze" că iarba produce oxigen, trebuie să-i contrazic. Iarba produce numai praf, praf pe care cifele care aleargă de zor pe toate marile bulevarde se chinuiesc în zadar să-l ducă în afara oraşului. Asta e şi opinia lui Udrişte, om în care am cea mai mare încredere, pentru că el nu greşeşte niciodată, altfel nici n-ar fi putut să se menţină în funcţia în care este de atâţia ani. Cea mai bună soluţie pentru bucureşteni nu este înierbarea (termenul de înierbare mi-a fost sugerat tot de Udrişte), ci plantarea de măslini şi simocori pitici, precum şi semnarea unui protocol de colaborare cu guvernul Japoniei pentru aducerea la noi a unei echipe de specialişti în bonzai. Sau, aşa cum m-a sfătuit tot Udrişte, săracul, îmbordurarea cu borduri verzi. Costurile ar fi mult mai mici, dat fiind că, se ştie, în planul municipalităţii se prevede schimbarea bordurilor numai o dată la 2 ani.
Sigur, aceleaşi persoane de rea-credinţă ar putea susţine că am putea pur şi simplu să udăm spaţiile verzi. Prostii! Avem nevoie de soluţii moderne în condiţiile în care rezervele de apă ale continentului scad.

PS: Olteanu i-a scris iar lu' şefu'. Nu mă deranjează, problema e că Turcan îmi forwardează jumătate din inbox-ul zilnic al lui Traian şi nu mai suport. Ieri, de exemplu, mi-a trimis nişte pornache, un film de cinşpe mega, cică să mă documentez pentru campanie. Ce pezevenghi!